Șir de cuvinte

     Alb,negru.O coală de hârtie,un stilou. Viața ni se pune în față precum o coală albă și curată.Stiloul ne simbolizează pe noi... tot ceea ce am scris până acum ne-a adus unde suntem. Suntem suma deciziilor luate în trecut. Bune sau rele,făcute cu pași hotărâți sau mai puțin.    Noi,uneori scriem rapid, ca nu cumva să ne scape vreun moment de fericire. Dat fiind faptul că fericirea e atât de rară și efimeră. Alteori, ni se usucă penița, simțind că nu mai putem continua,nu mai vrem. Atunci totul devine sec.Viața însăși... lipsindu-i culoarea în obraji. Începem să o vedem doar în alb și negru, ca și când ne-am pune o mască special pentru asta. Ajungem să ne întrebăm atunci care e adevăratul sens al vieții și rostul nostru în ea.    Viața în nonculori ne arată o altă față. E tristă, plânsă, melancolică dar este și de folos. Ea, scoate tainele ascunse din străfundul sufletului nostru. Ne sensibilizează privirile doar recapitulând-o și lacrimi încep să curgă. Ea, ne conștientizea

    Draga mea, nici un bărbat nu poate să te aibă decât dacă te are de la Mine.Am păstrat un om pentru tine, care să aibă inima mea și mă iubește mai mult decât te va iubi.În curând îl vei cunoaște.Exact la timpul potrivit pe care l-am pregătit.Tu ești prințesa mea, fiica mea.Fie ca nici un prinț să nu te aibă decât dacă te cere din mâna mea pentru că Eu sunt Tatăl tău, Regele regilor. Tu, prințesa mea meriți să fii iubită și meriți un prinț.             Cu dragoste, Dumnezeu            (Autor necunoscut)