Sfârșit și pace

-

Am ajuns. Am ajuns la o adică. La capăt de drum și de puteri. Mă opresc din alergătura asta nebună în care lumea se găsește, iar eu mă pierd. Închid ochii și fac liniște în mine. Nu mai văd nimic. În schimb îmi aud puternic bătăile inimii. Aștept. Încep să se liniștească. Trebuie să fac pace cu mine. Cu oamenii din trecut. Chiar și atunci când inimii îi e greu să accepte ceea ce mintea are deja cunoștință. Chiar și atunci. Tu fă pace! Nu lăsa loc în mintea ta gândurilor negre! Tu să alegi mereu albul. Iartă, chiar dacă ți s-a greșit! Adu-ți aminte că și ție ți s-a iertat. Arată în continuare bunătate! Chiar dacă ți s-a răspuns cu răutate. Lasă trecutul acolo unde îi e locul! Nu-l mai răscoli! Mergi prin prezent cu bucurie, căci asta e tot ce ai acum! Nu-ți uita visurile! Adună-ți forțele! Înflăcărează-ți viziunea! Mergi înainte cu curaj pentru că tu vrei și tu poți!

Împacă-te cu trecutul! Cu sfârșitul. Cu cei care au ales să plece din viața ta la un moment dat. Acceptă amintirea lui! Ia o tăbliță pe care scrie ”Pace” și așează-o peste el. Iar în prezent tu să faci pace!

După o clipă îndelungată deschid ochii. Privesc în sus. De acolo a venit și s-a așternut pacea peste sufletul meu. Acum răsuflu ușurată. Bătăile inimii au revenit la normal. Îmi iau și continui drumul încet, dar sigur.

Pare ușor ca totul să se fi petrecut într-o clipeală de ochi, dar în această clipeală mi s-a zbătut ființa îndelung. Odată cu deschiderea ochilor declar încheiată această bătalie. Declar sfârșit și pace. 


Postări populare de pe acest blog

Scrisoare de Kafka către Felice

-
Imagine
„ O dată mi-ai scris că voiai să stai lângă mine în timp ce scriu; gândește-te doar că n-aş mai putea scrie (nici altminteri nu prea sunt în stare), dar atunci n-aş mai putea scrie deloc. [...]  Nu poți fi niciodată îndeajuns de singur când scrii, din cauza asta nu poate fi niciodată destulă tăcere în jurul tău când scrii, noaptea este încă prea puțin noapte. Din cauza asta nu poate fi niciodată destul timp la dispoziție, căci drumurile sunt lungi şi te rătăceşti uşor, uneori te cuprinde spaima şi, fără nici o constrângere şi ispită, îți vine dorința să fugi îndărăt (o dorință întotdeauna greu pedepsită mai târziu), ca atunci când ai primit pe neaşteptate un sărut de pe gura cea mai iubită! ”                                                                                                                           Kafka către Felice
Citiți mai multe

Te-am căutat

-
Imagine
  Te-am căutat îndelung în brațe străine și în priviri pierdute de praful timpului ce s-a așternut pe drumul meu acum. A fost o licărire, un surâs și un suspin ce credeam a fi mai mult, dar totul și-a pierdut strălucirea ce părea să o aibă. Te-am ascultat în alte voci peste care acum s-a așezat tăcere de mormânt. Am zidit un pod ce s-a sfărâmat bucată cu bucată, dar din care au mai rămas doar rămășițe... iluzii frânte și vagi amintiri. A fost un timp, o tăcere și-o lacrimă prelinsă pe obraz. Până când ai apărut tu - omul inimii mele – și ai pictat cerul vieții mele în culorile curcubeului. Cu o ușoară urmă de teamă, a încolțit speranța în suflete îndepărtate. Cuvinte, fotografii și dorințe agățate într-un pom al visurilor au devenit în timp împliniri și amintiri prețioase, ce le păstrez cu scumpătate în cufărul amintirilor inimii mele. O mână într-o altă mână. Un drum pășind împreună. Un țel în fața noastră. Drumul fiind pe alocuri cu pietre și gropi presărat, făcându-n
Citiți mai multe

Prin harul Lui trăiesc

-
Imagine
Mă trezesc dimineața, mă ridic din pat și deschid fereastra camerei. O adiere proaspătă și dătătoare de viață pătrunde prin perdeaua subțire. E o nouă zi. Harul e reînoit peste viața mea. În minte îmi vine: „Harul Meu îţi este de ajuns.” Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.”  2 Corinteni 12:9 Da, recunosc Dumnezeul meu. Totul e har. Suflarea din mine, bătaia inimii ce-o port și simt în piept. Clipa dată, ziua de azi în care am pășit, darul de a trăi, de a vedea minunea Lui aici aproape și de a simți privirea Lui plină de dragoste îndreptată spre ființa mea nevrednică. El mă iubește! M-a iubit de la început și a continuat să mă iubească, chiar dacă eu uneori m-am revoltat și am crezut că Lui nu îi mai pasă de mine, că m-a uitat. Oh, dar cât de mult mă înșelasem! Dumnezeu fusese mereu acolo. Chiar în pustiul vieții mele, El era acolo. Obosită de lungul drum nu-l vedeam, dar prin puterea Lui înaintam. El îmi dădea
Citiți mai multe