Prin harul Lui trăiesc

Mă trezesc dimineața, mă ridic din pat și deschid fereastra camerei. O adiere proaspătă și dătătoare de viață pătrunde prin perdeaua subțire. E o nouă zi. Harul e reînoit peste viața mea. În minte îmi vine: „Harul Meu îţi este de ajuns.”

Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” 

2 Corinteni 12:9

Da, recunosc Dumnezeul meu. Totul e har. Suflarea din mine, bătaia inimii ce-o port și simt în piept. Clipa dată, ziua de azi în care am pășit, darul de a trăi, de a vedea minunea Lui aici aproape și de a simți privirea Lui plină de dragoste îndreptată spre ființa mea nevrednică. El mă iubește! M-a iubit de la început și a continuat să mă iubească, chiar dacă eu uneori m-am revoltat și am crezut că Lui nu îi mai pasă de mine, că m-a uitat. Oh, dar cât de mult mă înșelasem! Dumnezeu fusese mereu acolo. Chiar în pustiul vieții mele, El era acolo. Obosită de lungul drum nu-l vedeam, dar prin puterea Lui înaintam. El îmi dădea putere să fac încă un pas și încă un pas înainte.
Am înțeles că uneori Dumnezeu alege să tacă, dar în acea tăcere El lucrează putere înlăuntrul meu. Lucrează în inima mea și la cauza mea.

„Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos.”    

Efeseni 4:7 

Fiecare zi își are povestea și cursul ei în care fiecare clipă e har. Har revărsat peste mine. Eu doar trebuie să-mi deschid ochii să-l văd. Tot ce sunt și am nu e prin mine, ci tot har. Eu sunt o minune a harului Lui. O, cât de multe datorez harului divin al jertfei lui Hristos de pe Golgota! Inima, mintea, sufletul, viața, tot. Dumnezeu a dat totul, iar eu trebuie să Îi dau Lui înapoi totul. În fiecare zi să mă predau Lui, voii Lui bune, scopurilor Lui înalte și planului Lui perfect pentru viața mea. Să fiu la dispoziția Lui acum și-n orice vreme și să-mi amintesc că totul e doar har. Prin harul Lui trăiesc.

 P.S. Oare cum am trăi dacă am fi întotdeauna conștiente că totul e har?