Păzește-ți inima mai mult decât orice!

-



”Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii!” 
Proverbe 4:23

  Am spus la un moment dat că eu văd frumusețe în om, că înlăuntrul fiecărei ființe stă ascunsă valoare. Acum continui, spunând că acea frumusețe interioară este acolo dacă a fost pusă, dacă au fost alese învățături bune, lucruri deosebite, gânduri de pace și bine. Dacă am păzit inima de lucrurile care ar fi vrut și putut să o spurce, dacă am pus o strajă inimii noastre și am lăsat să intre în ea doar lucruri de preț care duc la întărirea, îmbogățirea și înflorirea frumuseții ei. Atunci inima va fi frumoasă. Și asta se va oglindi în preocupările noastre și vom căuta, să punem măcar un strop de frumusețe în tot ce facem și în orice loc pe unde trecem. 
”Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.” 
Matei 12:35

  De aceea, cred că fiecare ființă are de ales ce lasă să-i invadeze mintea, ce-i privesc ochii, ce-i ating mâinile, ce-i spune gura și ce adună în inima ei. Căci din ceea ce vei alege să pui în inima ta, vei avea rodul cuvenit. Ce semeni, culegi. Sădești lucruri bune, culegi lucruri bune. Lași răutatea să-și facă loc, umbletele vor fi rele. Nimic nu se întoarce fără rod, iar rodul îl vezi în timpul vieții tale pe-acest pământ. Tu alegi, ori binele ori răul, ori lumina ori întunericul, viața sau moartea. Și alegem în fiecare zi... 

  •  ”Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.
  •  Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru şi spurcă pe om.”
  • Marcu 7:21,22,23

  Trăirea cu lipsa temei de Dumnezeu, deschide ușa diavolului și tuturor lucrurilor destructive ce la aduce cu el în viața omului. Din om face neom. Viața se transformă în moarte, iar lumina în întuneric. Viața veșnică pe care ar fi putut-o avea, duce la pierzarea sufletului în osânda veșnică.
Din inimă iese totul. Păzește-ți inima... !


Postări populare de pe acest blog

Scrisoare de Kafka către Felice

-
Imagine
„ O dată mi-ai scris că voiai să stai lângă mine în timp ce scriu; gândește-te doar că n-aş mai putea scrie (nici altminteri nu prea sunt în stare), dar atunci n-aş mai putea scrie deloc. [...]  Nu poți fi niciodată îndeajuns de singur când scrii, din cauza asta nu poate fi niciodată destulă tăcere în jurul tău când scrii, noaptea este încă prea puțin noapte. Din cauza asta nu poate fi niciodată destul timp la dispoziție, căci drumurile sunt lungi şi te rătăceşti uşor, uneori te cuprinde spaima şi, fără nici o constrângere şi ispită, îți vine dorința să fugi îndărăt (o dorință întotdeauna greu pedepsită mai târziu), ca atunci când ai primit pe neaşteptate un sărut de pe gura cea mai iubită! ”                                                                                                                           Kafka către Felice
Citiți mai multe

Te-am căutat

-
Imagine
  Te-am căutat îndelung în brațe străine și în priviri pierdute de praful timpului ce s-a așternut pe drumul meu acum. A fost o licărire, un surâs și un suspin ce credeam a fi mai mult, dar totul și-a pierdut strălucirea ce părea să o aibă. Te-am ascultat în alte voci peste care acum s-a așezat tăcere de mormânt. Am zidit un pod ce s-a sfărâmat bucată cu bucată, dar din care au mai rămas doar rămășițe... iluzii frânte și vagi amintiri. A fost un timp, o tăcere și-o lacrimă prelinsă pe obraz. Până când ai apărut tu - omul inimii mele – și ai pictat cerul vieții mele în culorile curcubeului. Cu o ușoară urmă de teamă, a încolțit speranța în suflete îndepărtate. Cuvinte, fotografii și dorințe agățate într-un pom al visurilor au devenit în timp împliniri și amintiri prețioase, ce le păstrez cu scumpătate în cufărul amintirilor inimii mele. O mână într-o altă mână. Un drum pășind împreună. Un țel în fața noastră. Drumul fiind pe alocuri cu pietre și gropi presărat, făcându-n
Citiți mai multe

Prin harul Lui trăiesc

-
Imagine
Mă trezesc dimineața, mă ridic din pat și deschid fereastra camerei. O adiere proaspătă și dătătoare de viață pătrunde prin perdeaua subțire. E o nouă zi. Harul e reînoit peste viața mea. În minte îmi vine: „Harul Meu îţi este de ajuns.” Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.”  2 Corinteni 12:9 Da, recunosc Dumnezeul meu. Totul e har. Suflarea din mine, bătaia inimii ce-o port și simt în piept. Clipa dată, ziua de azi în care am pășit, darul de a trăi, de a vedea minunea Lui aici aproape și de a simți privirea Lui plină de dragoste îndreptată spre ființa mea nevrednică. El mă iubește! M-a iubit de la început și a continuat să mă iubească, chiar dacă eu uneori m-am revoltat și am crezut că Lui nu îi mai pasă de mine, că m-a uitat. Oh, dar cât de mult mă înșelasem! Dumnezeu fusese mereu acolo. Chiar în pustiul vieții mele, El era acolo. Obosită de lungul drum nu-l vedeam, dar prin puterea Lui înaintam. El îmi dădea
Citiți mai multe