O zi voluntară la Fundația Caleb

  Lucrurile așa au lucrat împreună căci cu câteva zile înainte de a veni în Oradea, am văzut invitația de a veni ca voluntară la grădinița sau la programul de after school Caleb, iar eu urmând să am trei zile libere în Oradea, am avut dorința ca într-o zi să merg voluntară la această Fundație, să petrec o zi în preajma copiilor ajutând cu ce pot și să fiu o bucurie pentru ei.

Fundația Caleb e în comuna Lăzăreni din Județul Bihor și se ocupă de populația rromă din loc, arătând dragoste și dând ajutor celor care au atât de puțin.

  A fost o zi care pentru mine a început la ora 05:00 dimineața. Pentru că atunci când vrei să faci ceva mai mult, trebuie să ieși din zona de confort. Pentru a ajunge în Lăzăreni am mers cu autobuzul împreună cu o educatoare ce lucrează acolo. Ce să mai zic, șoferul autobuzului nici nu a vrut să-mi ia bani pe bilet, când a aflat că merg la Fundație. Eram emoționată și doritoare de ceea ce urma să trăiesc în acea zi...

  Ajunsă acolo, am fost întâmpinată de niște ochi mari a unor copii mici și curioși. Mare mi-a fost mirarea când am văzut venind copii mai murdăricei, fără ghiozdănel în spate și chiar doi dintre ei fără șosete în picioare, dar ce mi-a atras atenția e că fiecare copil avea un zâmbet pe chip și era gata să-și înceapă ziua de grădi.

Ne-am jucat și am strâns jucăriile împreună, am trasat cercuri cu capace din plastic pe hârtie, am repetat culoarea portocaliu împreună și învățat despre membrii familiei tradiționale, iar apoi copiii l-au desenat pe bunicul și bunica. Ei au mai învățat românește, iar eu am prins câteva cuvinte pe țigănește. (Como tu sara?, nițila și șucară). Mare le-a fost bucuria când a venit momentul mult așteptat al sandwich-ului și desertului constând din napolitană și măr. După aceasta au mers la baie și s-au spălat frumos pe mâini.

Ziua a fost ca în zbor dusă, când am ieșit afară la leagăne și joacă în aer liber. Razele calde ale soarelui de octombrie erau atât de blânde pe creștetele capetelor copiilor... La sfârșitul zilei m-am despărțit de cei mici împărțindu-le bomboane și zâmbete.

   Ce e frumos la copii e că deși nu le dăruiești nimic, ei te privesc de parcă le-ai dărui cerul întreg și vin la tine și își întind mâinile înspre tine și te îmbrățișează. Și da, chiar le putem dărui cerul, cerul din inima noastră. Cerul pe care Hristos l-a pus în noi.

Acele ore petrecute în preajma celor mici mi-au adus multă bucurie în inimă, pe lângă faptul că am fost strigată doamna toată ziua.

  
  Apoi au venit copiii mai mari la programul de after school. La grupa unde am fost eu, erau 5 fete de clasa a-V-a, unde am avut mână liberă să fac eu o activitate cu ele, în care am învățat despre Germania. Am exersat cititul și ținerea de minte. Și deși fiind în clasa a -V-a am observat că nu toate se descurcă așa bine cu cititul. Ca aplicație practică le-am dat să facă steagul Germaniei din bețișoare, scoci și hârtie colorată, și să găsească pe harta Europei Germania și să o coloreze.

Fetele au dat dovadă de atenție privind curioase la mine și ascultând tot ce aveam de zis. S-au descurcat bine și la activitățile avute și chiar m-am bucurat când am văzut dorința uneia dintre fete, de a-și îmbunătăți steagul și a luat-o de la început ca să-l facă mai bine.  Curioase m-au întrebat: - Doamna, dar cum e în Germania?

Eu m-am bucurat că am putut contribui câtuși de puțin la înmulțirea cunoștințelor lor generale. 

  Poate fi dificil lucrul cu copiii rromi, dar e un lucru pe care nu mulți l-ar face și sunt de apreciat acei oameni care lucrează cu ei, care aleg să investească în acești copii. 
Ei, aceste fete au nevoie de modele de urmat în viață. Au nevoie să învețe a fi feminine, să-și cultive un vocabular și comportament demn de o fată. Au nevoie să li se spună că pot mai mult, că au nevoie de o educație, de o școală, că pot să-și depășească condiția și să creadă că pot deveni ceea ce își doresc în viață.

 Când am ajuns iarăși în Oradea, sentimente de mulțumire și satisfacție îmi umpleau toată inima. Nu am fost mai săracă, că am dat din timpul meu, energia mea, cunoștințele mele și dragostea mea acelor copii, ci am fost îmbogățită. Acea zi nu aș fi putut-o petrece mai bine în nici un alt fel. Acea experiență m-a îmbogățit. Voi reveni cu drag la Fundația Caleb. 

 ***

  Ah, și a fost și o continuare a doua zi, care m-a surprins plăcut, când una dintre educatoarele de acolo mi-a transmis printr-un mesaj căci copiii au tot întrebat de mine dacă vin și de ce nu vin?

Cum să nu mă bucur?

Pentru cei care vor să afle mai multe despre ceea ce face această Fundație las link-ul ei: https://fundatiacaleb.com