Șir de cuvinte

Ce frumoasă ești toamnă, îmbrăcată în culorile tale calde ce îmi captivează privirea și nu mă mai satur să te privesc. Ce friguroasă ești toamnă, de-mi faci trupul să se scuture de frig, iar zilele și nopțile-s tot mai reci. Ce rodnică ești toamnă, când culegem bogatul rod al pământului și ne încarci mâinile și inimile cu recunoștință. Ce ploioasă ești toamnă, când dimineața mă întâmpini cu stropi de ploaie în geam și nu contenești să te mai oprești ore sau zile întregi. Ce luminoasă ești toamnă, când soarele caută a-și răspândi razele mângâietoare pe chipuri înăsprite de neiubire. Ce nostalgică ești toamnă, când toate dorurile-n mine încep să crească, să tânjească, să năzuiască. Ce trecătoare ești toamnă, cu fiecare frunză îngălbenită de timp ce se desprinde ușor de pe ramurile copacilor ce rămân tot mai goale, tu treci. Ce frumoasă ești toamnă! Ce Creator frumos ai toamnă!

  Când viața îți dă noi oportunități, sunt de părere că trebuie să le iei ca pe niște profesori de la care poți învăța.   Cu dorința de a cunoaște o altă ”lume” și puțina cunoștință despre aceasta a început săptămâna mea de practică într-un centru de persoane cu dizabilități. Nu pot spune că nu m-au încercat sentimente de teamă și de neliniște de necunoscut, dar l-am pus pe Dumnezeu protecție peste mine, pentru că nu aveam de unde să știu cu ce se confruntă acei oameni. Și așa am mers la ei...   Primul contact cu unul dintre ei nu pot să-l uit, când m-a văzut, s-a îndreptat înspre mine aproape la 10 cm și cu o voce groasă de bărbat care mai degrabă inspira frică decât prietenie m-a întrebat: - Cum te numești? Prima reacție a fost să fac vreo doi pași în spate și apoi să-i răspund amabil întrebării. Pentru ei nu există distanță, vin atât de aproape de tine de parcă ar vrea să intre în sufletul tău.  Ei chiar trăiesc într-o lume diferită de a noastră, deși au aceleași nevoi

  Lucrurile așa au lucrat împreună căci cu câteva zile înainte de a veni în Oradea, am văzut invitația de a veni ca voluntară la grădinița sau la programul de after school Caleb, iar eu urmând să am trei zile libere în Oradea, am avut dorința ca într-o zi să merg voluntară la această Fundație, să petrec o zi în preajma copiilor ajutând cu ce pot și să fiu o bucurie pentru ei. Fundația Caleb e în comuna Lăzăreni din Județul Bihor și se ocupă de populația rromă din loc, arătând dragoste și dând ajutor celor care au atât de puțin.   A fost o zi care pentru mine a început la ora 05:00 dimineața. Pentru că atunci când vrei să faci ceva mai mult, trebuie să ieși din zona de confort. Pentru a ajunge în Lăzăreni am mers cu autobuzul împreună cu o educatoare ce lucrează acolo. Ce să mai zic, șoferul autobuzului nici nu a vrut să-mi ia bani pe bilet, când a aflat că merg la Fundație. Eram emoționată și doritoare de ceea ce urma să trăiesc în acea zi...   Ajunsă acolo, am fost înt

” Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii!”  Proverbe 4:23   Am spus la un moment dat că eu văd frumusețe în om, că înlăuntrul fiecărei ființe stă ascunsă valoare. Acum continui, spunând că acea frumusețe interioară este acolo dacă a fost pusă, dacă au fost alese învățături bune, lucruri deosebite, gânduri de pace și bine. Dacă am păzit inima de lucrurile care ar fi vrut și putut să o spurce, dacă am pus o strajă inimii noastre și am lăsat să intre în ea doar lucruri de preț care duc la întărirea, îmbogățirea și înflorirea frumuseții ei. Atunci inima va fi frumoasă. Și asta se va oglindi în preocupările noastre și vom căuta, să punem măcar un strop de frumusețe în tot ce facem și în orice loc pe unde trecem.  ” Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.”  Matei 12:35   De aceea, cred că fiecare ființă are de ales ce lasă să-i invadeze mintea, ce-i privesc